În viață ești liber să alegi cum să trăiești. Chiar cred că sunt momente în care ai dreptul să alegi.
Eu am ales să iubesc, să fiu bună la suflet, să dăruiesc mai depare, să fiu o companie bună și o prietenă de nădejde.
Asta fără să am vreun interes. Fără a aștepta ceva de la oameni.

Am învățat că binele nu vine fix de acolo de unde îl dăruiești.
Binele ăsta vine de unde te aștepți mai puțin, ba chiar mai mult, el vine atunci când ai impresia că și ultima speranță a murit.
Iar eu aleg să las de la mine și să dăruiesc bine chiar și atunci când primesc rău. Este posibil să greșesc eu, poate am fost percepută greșit sau poate că trebuie să învăț o lecție mai veche, care vine exact prin ceea ce numesc eu rău.

—

Băi, dar sunt unele momente în viața asta dulce, în care simt că nu mai există urmă de bine în mine, în care stau să mă gândesc că dacă eram o jigodie de om, poate îmi mergea mai bine. Am momente când cred că e greșit să mai faci bine, să fii recunoscător, să respecți, să iubești, să dăruiești și toate treburile astea pozitive.

Acela este momentul în care am nevoie să fiu singură, să plâng, să mă descarc, să ascult piesele care îmi alimentează starea mea de profundă tristețe, apoi urmează piesele mele care mă pun înapoi pe picioare și după tot circul ăsta îmi spun că ”binele ăsta pe care îl dăruiesc acum, știe el mai bine când să vină înapoi la mine”.

Și trece.

Îmi revin.

Pozitivul se întoarce la mine.

Ăsta e refresh-ul meu pentru o nouă zi; zi în care aștept weekend-ul; mai exact ziua de sâmbătă pe care o dorm și o duminică în care ies cu oameni perfecți la poze.
Concluzia mea e simplă: Iubiți! Zâmbiți! Dăruiți bine! Toate se întorc atunci când trebuie!

Știu că nu voi greși dacă voi iubi, dacă voi fi bună la suflet, dacă dăruiesc mai depare, dacă sunt o companie bună și o prietenă de nădejde. Tot ce e bun va duce la ceva și mai bun!

Hugs & Kisses!